Biserica din mijlocul haitei Autor: Mihai Pop

Standard

„Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor”

Matei cap.10 vers.16a.

Ce sansa au cateva oi in mijlocul unei haite de lupi? Niciuna. Ce sansa are Biserica in haita de religii si ideologii, care abia asteapta sa se hraneasca cu sangele proaspat al Bisericii? Niciuna. Si totusi, Biserica exista spre Slava lui Dumnezeu. Dar cand zic Biserica nu ma gandesc la locasurile de cult, ori la institutia ce afirma ca a adus acum 2000 de ani credinta pe aceste meleaguri, ci la acea Biserica existenta in inima celui care il iubeste pe Isus si asculta de porunciile Sale. Acea camaruta unde omul cineaza cu Mantuitorul Sau. Acea celula a Bisericii care alaturi de alte celule ale Bisericii, constituie un tot, care este Biserica. Acolo Dumnezeu este prezent, acolo in tic-tacul inimilor daruite Lui, El care nu poate fi cuprins de Universul material e cuprins de farama de viata a omului, a adunarii sfinte. Ele vibreaza prin puterea Duhului Sfant, stralucind in fata acestei lumii.

Suntem asaltati de haite de lupi…Indiferent daca sunt materiali sau au origine demonica, dorinta celui care ii coordoneaza e sa ne vada sfasiati. Totusi, mana Domnului nu permite ceea ce cel rau si-ar dori. In Matei capitolul 16 versetul 18 Domnul Isus ii spune lui Simon Petru: „Tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui”.

Este adevarat! Iar un om intelept spunea ca distrugerea marilor imperii s-a facut intotdeauna din interior spre exterior. Din pacate de-a lungul timpului Biserica s-a faramitat, inimile care trebuia sa bata impreuna spre Slava lui Christos au inceput sa bata, pentru lume, pentru bogatiile temporare ale acestei vieti pamantesti. Dar intotdeauna Domnul a avut genunchi care nu s-au plecat in fata Baalilor moderni si care au trait o viata sfanta.

Ma intristeaza sa aud de biserici locale care se fragmenteaza pentru ca apar unii oameni ce vor sa fie lideri, apar oameni care au idei ciudate legate de viata crestina si care doresc cu orice pret sa le impuna. De multe ori, insa, e la mijloc ceva destul de banal si foarte vechi: mandria. Iar mandria spune ca nu poti accede la un statut nou, la a fi desupra tuturor decat prin violenta. Violente in vorbire, in actiuni. Iar violenta dezvolta ura, frica, durere, dispret.Ea distruge prietenii, legaturi fratesti, familii. Omul se izoleaza, nu mai doreste partasie,iar daca inca participa la ceva spiritual o face de forma, nu mai are rabdare pentru nimic, pentru ca crede ca a descoperit ceva ce functioneaza mult mai rapid decat postul si rugaciunea si , desigur, mult mai eficient. Dumnezeu este invocat, dar niciodata nu i se va da voie ca El sa lucreze. Poate crede cineva ca Dumnezeu isi da girul pentru asa ceva? Devine Domnul fan al duritatii si al metodelor extreme?

Suntem in mijlocul lupilor. Ce e de facut? Versetul 16 din Matei capitolul 10 continua si spune: „Fiti dar prudenti ca serpii si nevinovati ca porumbei”. Sa fim prudenti…Si nevinovati…

Un om prudent nu se arunca sa ia de bun orice aude sau vede. Un om prudent stie sa analizeze totul si sa ia ce este bun. Un om prudent stie sa taca cand trebuie, si sa vorbeasca atunci cand Domnul il calauzeste ca sa vorbeasca. El rosteste Cuvintele lui Dumnezeu si nu banalitati. El este intelept, un intelept adevarat care il respecta pe Dumnezeu prea mult pentru a face ceva ce ar putea sa il supere pe Mantuitor sau pe copilasii Sai. El stie ca adevarata putere e la Dumnezeu, in rugaciune, nu in avantari ridicole spre nicaieri si idei copilaresti. Doar in basme Fat-Frumos rezolva orice gen de problema instantaneu si nu e nevoie sa invete niciodata sa rabde. Omul prudent stie sa rabde. Omul prudent stie sa castige o victorie adevarata pe genunchi, in rabdare la picioarele lui Christos. Din inima lui te poti adapa, pentru ce de acolo curge apa vie…El este cu Dumnezeu, umbla cu Dumnezeu…

Un om neprihanit cineaza cu Isus mereu. Se afla la o masa spirituala care nu se termina, nici macar cand inima inceteaza a bate, pentru ca adevarata inima, cea noua pe care o primim de la Cel Preainalt nu inceteaza a bate. Un om neprihanit se afla intr-o Biserica zidita pe Stanca. Ce greu trebuie sa inteleaga cei care rup biserici, ca de fapt, munca lor inveninata, e doar de a schimba niste reguli si niste locatii pamantesti, pentru ca Biserica lui Christos nu poate fi mutata in alt loc, fiind zidita pe Stanca mantuirii de mainile strapunse ale lui Isus, iar porunca noua de a ne iubii unii pe altii, nu se va modifica niciodata.

Inima neprihanitului e cu Dumnezeu in Cer, inca de pe acest pamant si nu mai poate fi mutata. Inima neprihanitului nu uraste. E imposibil sa mai urasti. Neprihanitul uraste doar pacatul. Inima neprihanitului nu poate fi corupta cu scaune, functii, idei de marire. Pentru ca inima fireasca a fost omorata la Cruce. Ce marire mai exista in mormant? Ce fala este pentru cel ce e a murit? Ce functii mai exista pentru cel ce e doar oase? Ce scaune prefera cei ce sunt doar amintiri? Inima neprihanitului e smerita. Stie ca inima lui nici nu ii mai apartine lui, ci Domnului Isus. Inima neprihanitului vesteste pacea si iubirea dintre copii lui Dumnezeu. Inima lui iubeste mult, caci i s-a iertat mult. Dar inima celui ce nu stie daca i s-a iertat, nu poate decat sa se iubeasca pe sine. La fel cum fratele fiului risipitor nu isi mai putea iubi nici fratele, nici tatal, avand senzatia unei continue nedreptatiri…O inima seaca dorind nu partasie si bucurie cu Tatal, ci un ied la un chef cu prietenii vremelnici.

Este un paradox existenta Bisericii, a turmei de oi, in mijlocul lupilor, care pe langa faptul ca dispun de un numar mai mare decat oile sunt si mai bine dotati. Insa ei nu au pe Regele Isus. Pe Pastorul adevarat care si-a dat sangele pentru oitele lui scumpe. Acest sange e cel ce ne apara de haita flamanda, e cel ce ne spala pacatele, e garantia ca orice piedici sunt acum sau vor aparea in viitor, ne deschide calea spre Dumnezeu. Binecuvantat sa fie Cel Preainalt, Mantuitorul nostru!

Nu vreau sa inchei fara sa mai spun ceva despre cel cu inima prudenta si neprihanita: el vegheaza. Mantuirea nu e un joc banal pe care sa il poti juca si sa faci orice altceva in acelasi timp. Vegheati asupra inimilor voastre si „sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune” Evrei 10:24. Nu lasati sa existe in biserica dvs. inimi impovarate si pline de amaraciune. Fiti adevarati frati si surori, jertfiti-va cateva minute si spuneti-le o vorba buna, chiar daca aparent va resping, rugati-va pentru ei, nu lasati sa apara fisuri in lucrarea Domnului. Orice intarziere poate fi fatala. Sufletul unui om poate depinde de tine.(Iacov 5: 19-20)

Domnul sa ne ajute sa fim oameni dupa inima Sa!

http://www.youtube.com/watch?v=Nb65ql9gMtY

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s