Uraste Dumnezeu pe pacatosi? Daca esuez, voi fi torturat vesnic? Dar copilul meu care a murit? Va mantui Dumnezeu pe Satan?

Standard

De ce invatatura traditionala despre «condamnare vesnica» e nebiblica.


ATENTIONARE.

Acest document s-a nascut in urma unor cautari personale. Tin sa atentionez ca avertismentele scrise de Dumnezeu cu privire la o viata imorala, aroganta si neconforma cu poruncile lui Dumnezeu sunt foarte serioase. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Exista o judecata. Acest studiu nu incurajeaza o viata imorala, ci dimpotriva cauta sa faca lumina asupra unei invataturi gresite, cauzatoare de teroare, depresii, intuneric si necredinta.


De ce merita evaluarea.

Motivele evaluarii ar fi ca intelegand adevarul, nu am mai predica Evanghelia mereu de pe o pozitie amenintatoare [desi acest lucru e necesar], iar pe de alta parte pentru a rezolva nelinistea insuportabila provocata de gandul ca unul din copii nostri, o mama sau un prieten de suflet ar putea suferi disperarea unei torturi vesnice.

Un alt motiv ar fi reevaluarea conceptiei noastre despre natura lui Dumnezeu. Daca damnarea ar fi definitiva si fara sfarsit cum am interpreta versete ca si: „Mania lui nu tine decat o clipa”, „Domnul este indelung rabdator, bogat in bunatate”, care descriu infinita bunatate in comparatie cu durata si intensitatea maniei lui. Fundamentalismul inverseaza totul: Indurarea lui tine doar o clipa, mania lui pe veci! Nu e asta o abatere de la consecventa Scripturii?

Adesea incercand sa potrivim cateva versete, sacrificam intreaga invatatura a Scripturii.

Mentionez ca sensul pe care eu il inteleg prin ‘vesnic’ nu este ‘fara sfarsit, fara speranta’, ci ‘perpetuu’ sau ‘permanent’. Cred ca diferenta este uriasa. In acest sens da, ‘perpetuu’ exista o condamnare vesnica, toti oamenii sunt pierduti necontenit, atat timp cat refuza sa stea deoparte si nepasatori fata de harul lui Dumnezeu. Credinciosii sunt perpetuu sub acoperirea sangelui lui Hristos.

Se pare ca intreaga invatatura despre ‘vesnicie’ se bazeaza pe sensul interpretat al unui singur cuvant: ‘aionios’. Intreaga miza se sprijina pe traducerea acestui cuvant. Niciun alt cuvant din Biblie nu ar sugera ideea de fara sfarsit.

Daca invatatura despre ‘damnare vesnica’ in sensul traditional este reala, atunci ea ar trebui sa fie de o prioritate neta fata de toate celelalte invataturi biblice. Ar trebui ca fiecare capitol sa fie scris cu majuscule si zeci de semne de exclamare. Or, numarul textelor din care am deduce ca damnarea e permanenta este mic.

De ce ne e teama sa re-evaluam aceasta invatatura?

Pentru ca e dificil sa dai cu piciorul in ‘tepus’.

Pntru ca ne temem de erezie. In fond majoritatea crede asa.

Ne temem ca ne renegam parintii, Biblia,

Pentru ca suntem plini de prejudecati.

Pentru ca ne consideram speciali asemenea vechilor evrei

Sau pur si simplu pentru ca ne e frica.

Ea a fost companionul nenumaratelor predici rostite de la amvoanele bisericilor inca din copilaria noastra. A fost repetata de parintii nostri in discutiile familiale. Toate acestea nu dovedesc insa, nimic.

Sau pentru ca suntem rai si cruzi.

Probabil ca unora le place sa condamne la pierzare vesnica pe dusmanii lor ca in final sa se bucure de asta.

Dar oare cum stau lucrurile?

Voi incerca sa argumentez. Eu cred ca numarul si greutatea argumentelor sunt coplesitoare.

Pentru a simplifica dialogul:

Eu cred ca

Biblia e inspirata 100% de Duhul Sfant.

Traducerea ei insa nu.

Isus Hristos este Dumnezeu intrupat.

  • nimeni nu vine la Tatal decat prin Isus Hristos.
  • toti trebuie sa ne asemanam cu Hristos pentru a intra in Imparatia Lui
  • suntem initial intr-o stare de vrajmasie cu Dumnezeu
  • nimic necurat si intinat nu va intra in Imparatia Lui

Ca Dumnezeu

  • nu se bucura sa fie manios pe vecie.
  • nu se bucura sa tortureze pe cineva.
  • are drept legitim de a ucide pe cineva.
  • va supune lui Isus toata creatia inainte de a incepe veacul viitor.
  • prin Isus Hristos va restaura totul, si isi va rascumpara toata creatia in final.

Eu nu cred

  • ca Dumnezeu va condamna la chin si tortura vesnica cea mai mare parte a creatiei lui.
  • ca frica de Dumnezeu inseamna teroare dementiala incontrolabila si irationala.
  • ca dreptatea lui Dumnezeu nu se poate realiza decat prin pedeapsa vesnica.
  • In invatatura despre anihiliare.

Originea

Eu cred ca aceasta credinta in pedeapsa vesnica este gresita, ea a fost preluata din mitologia greaca, din parerile unora din sfintii parintii, predicatori celebri [J. Edwards] si dintr-o traducere gresita (Biblia nu a fost scrisa in limba romana) si din literatura: Dante, etc.

Noi nu negam disciplina si pedeapsa temporara a Tatalui nostru peste copiii sai.

Argumente morale

Argumentul educativ.

Pedepsele lui Dumnezeu nu au si nu au avut niciodata scopul de a face, rau, tortura, ci de a da invataminte.

Noi avem o problema, vrem ca altii sa fie pedepsiti si deci vrem ca Dumnezeu sa fie ca noi. Dupa ce l-am recreat pe Dumnezeu, ne dam cati va pasi inapoi, suntem ingroziti de monstruozitatea pe care am creat-o, dar trecem totul sub tacere, pentru ca asa e ‘biblic’. Cartile in care este prezentata credinta pe intelesul celor mici, tac pudic. E ingrozitor sa le spunem celor mici cat de bun este Isus si apoi sa intoarcem placa si sa le spunem cat de razbunator este. Ne temem ca mintea lor de o logica simpla, inocenta ar putea sa ne ingrozeasca cu: “Dar Isus o va chinui pe bunica pe vecie in iad?”;

Argumentul moral parental.

Dar care Tata si-ar condamna copiii sai pe veci? Care Tata si-ar omori sau tortura copiii?

Ce ai spune daca ai afla intr-o zi ca tatal tau de trup, pe care il iubesti si il admiri, are o temnita, in care coboara zilnic pentru a-i tortura cumplit sau printr-un angajat pe unii din fratii si surorile tale pentru ca au fost ‘rai’? Ai putea sa accepti argumentul ca aceasta este corect, pentru ca tatal tau este drept si nu suporta raul? Pentru care greseala ai pedepsi pe proprii tai copii [sau dusmani] astfel?

E inexplicabil cum aceasta idee odioasa despre Dumnezeu, s-a strecurat in credintele noastre.

Argumentul terorii insuportabile

Cum ai putea impaca ideea ca unul din copiii tai, sotia, prietenii, cunoscutii tai sau chiar unul din dusmanii tai ar suferi pedeapsa unei torturi vesnice cu bucuria de a-L adora pe Dumnezeu? Ai spune ca probabil Dumnezeu ar sterge memoria mea. Creierul meu va fi spalat, deci. Sau poate mai rau, m-ar face sa consider ca a procedat corect, fiind drept. Care din noi ar putea trai cu aceasta realitate in minte, aici pe pamant si o vesnicie in cer?

Argumentul restaurarii incomplete a creatiei

Starea finala a tuturor lucrurilor ar fi mai proasta decat starea initiala.

Initial lumea lui Dumnezeu era armonie si pace. Apoi Satan s-a rasculat. A intervenit pacatul si conflictul. Apoi a fost creat omul. Acum la judecata finala, Dumnezeu va restaura totul. Adica o mica parte din creatie cu El in cer. Cealalata majoritate in chin vesnic. Acum, cu ce e mai buna situatia finala decat prima?

Argumentul liberului arbitru.

De ce a creat Dumnezeu omenirea intr-o lume contaminata deja de pacat? De ce nu a rezolvat mai intai pacatul, distrugand pe diavol si pe ingeri, inainte sa ne creeze pe noi? In fond, de ce nu l-a distrus pe diavol pana acum?

Argumentul sindromului Stockholm.

Il iubim pe Dumnezeu de teama sa nu ne tortureze la infinit.

Sindromul Stockholm este descris ca simpatia victimei fata de calau, a ostatecului fata de rapitor, pe motiv ca “Putea sa ma trateze mult mai rau, dar nu a facut-o, deci e milos, iubitor”.

Cum ai putea sa evaluezi iubirea ta pentru Dumnezeu, fara sa te gandesti: “Oare eu nu sunt aici pe bancile bisericii pentru ca nu vreau sa fiu torturat pe veci?”

Sa ne imaginam urmatoarea situatie:

Esti pe cale sa te casatoresti cu aleasa inimii tale. Inainte de casatorie ea ti-ar pune insa urmatoarele conditii: ‘Ma astept sa imi fi loial 100%. Am sa iti controlez orice, gest, orice privire, orice compliment facut alte femei… sa nu te prind ca imi gresesti ca voi fi necrutatoare. Noaptea cand vei dormi, te voi macelari de viu fara veste’ Cand vei fi inaintea altarului si vei jura iubire vesnica acestei femei, ce fel de ‘Da’ va fi acela…? Ce fel de libertate va fi aceea? Cum ai putea sa te bucuri de comuniunea in casatorie cu o astfel de fiinta teribila?

Argumentul inegalitatii sanselor

Un ghetto. Un baiat se naste dintr-o mama prostituata, tatal traficant de droguri. Ajuns in anturaj rau, devine un stricat. Baiatul de 14 ani e impuscat. La judecata i se spune “Imi pare rau, ai avut 14 la dispozitie sa-ti indrepti caile, rabdarea Domnului a ajuns la capat”. Baiatul raspunde “Metusala a avut 969 de ani, nu e corect”.

Argumentul motivatiei pocaintei.

Pocainta de pe pozitia terorii are valoare numai cand omul constientizeaza raul facut. Omul se cutremura, rosteste orice doar ca sa scape, dar nu e convins de pacatosenia lui.

Argumentul mizei.

Daca miza este atat de mare, oare nu te-ai astepta ca Dumnezeu sa faca mai mult ca sa avertizeze pe fiecare? Eventual intrupandu-se zilnic pentru fiecare, sau avertizand fara incetare prin vise, vedenii.

Argumentul caracterului neschimbat al lui Isus

Pretutindeni unde a mers Isus a adus vindecare completa a bolilor, a alungat demonii, a inviat din morti.

De ce ar contempla Isus prapastia iadului, fara empatie, fara sentiment, ba chiar cu placere, satisfactie ca planul lui Dumnezeu a fost in sfarsit dus la capat? Glorios.

Asa il cunosti Tu pe Isus? De ce brusc si-ar schimba caracterul?

Argumentul mortii temporare a Domnului

Daca plata pacatului este moartea [vesnica], si daca mania lui Dumnezeu a cazut peste Isus pentru noi, la cruce, de ce nu a ramas Isus in condamnare vesnica pana azi? De ce a fost posibila invierea si reabilitarea lui de sub mania lui Dumnezeu?

Si daca a fost posibil ca Isus sa scape de mania lui Dumnezeu, pentru cei condamnati de ce nu ar fi posibil? Pentru ei de ce este prea tarziu?

Cateva obiectii pe texte biblice

Pildei bogatului si a lui Lazar.

Explicare prin lumina pildei vierilor.

Bogatul e poporului lui Dumnezeu imbracat in purpura [regalitatea] si in subtire [imbracamintea preoteasca]. Lazar sunt neamurile necurate [bubele lui sunt linse de caini].

Eu sunt bogatul. Cel care crede despre sine ca este un fiu al lui Avraam, iar ceilalti sunt cainii, sunt vredinici de osanda si dispretul lui Dumnezeu. Pe lumea cealalta bogatul se vede el, un caine. Avraam il numeste totusi: Fiule. Acum ca ‘damnat pe veci sub mania lui Dumnezeu’, cum de e numit fiu? Ca fiu al lui Avraam va suferi disciplinarea Domnului, purificarea prin foc.

Am obiecta. Dar omul are nevoie de o pocainta constienta pentru a se pocai, ceea ce majoritatea oamenilor nu au. Prin urmare ei sunt pierduti. Dar care din noi a avut o pocainta constienta, cine e cu adevarat constient de grozavia pacatelor lui? Nu e asa ca e doar meritul Duhului Sfant in a ne convinge? De ce am nega faptul ca el ar putea lucra in oricine, chiar si in cei pe care i-am considerati pierduti?

Omul indracit din Gadareni, era atat de posedat de mii de demoni, incat nici nu se putea pocai, nu putea cere indurare. Isus a avut mila de el, l-a eliberat. Dupa ce a fost eliberat s-a uitat la viata lui si i-a parut rau. Fiul risipitor si-a vazut mizeria, dupa ce a ajuns nenorocit.

Iuda, fiul pierzarii.

Cu privire la executorii sai, in fond s-a rugat: ‘Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac’. Crezi ca Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea? Eu cred ca da. Crezi ca si Iuda a fost inclus in aceasta. Da, cred. Crezi totusi ca Iuda a fost ticalos si toti cei ca el? Negresit.

Atunci de ce a spus ca ar fi mai bine pentru el daca nu s-ar fi nascut? Isus nu a spus ca ar fi fost mai bine sa nu fie conceput, ci ca ar fi mai bine sa nu fi fost nascut. E o mare diferenta. Iov dorea si el acelasi lucru. Sa fi murit la nastere ca o ‘starpitura’ [traducerea Cornilescu] sau mai clar: avorton.

Isus a avut grija de fiecare firmitura de paine sa nu se piarda, a spus ca inaintea Tatalui, orice vrabiuta e semnificativa, de ce ar pierde un Stalin sau Hitler? Probabil pentru ca asa consider eu ca e corect, drept. Dar oare pedeapsa vesnica este o implinire corecta a dreptatii lui Dumnezeu? Eu cred ci a nu.

Argumentul TOATE

[Geneza 12.3 // 22.17-18]

Despre Avraam. TOATE familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine.

TOATE neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta [Hristos]… Ce procent din familiile de pe pamant ar cuprinde cuvantul ‘toate’ aici 10%, 20%..? Dificil de spus. Biblia spune ca toate, si eu cred asta literal, nu sunt necesare speculatii teologice.

Ioan 12:32: „..după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe TOTI oamenii

Efeseni 1.9

“Caci a binevoit sa ne descopere Taina Voii Sale,dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi,ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremilor,spre a-Si uni iaras intr-unul,in Hristos,TOATE lucrurile:cele din ceruri si cele de pe pamant.”

Aceeasi intrebare ca mai sus.

Romani 8.18-23

Creatia[nu firea] asteapta descoperirea Fiului lui Dumnezeu.

O nota: cuvantul ‘firea’ aici trebuie tradus ca si ‘creatie’. Traducerea engleza/franceza: ‘creation’

Apocalipsa 5.13

  • Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”

Lista este incompleta. Vom reveni.

Argumente teologice

Argumentul victoriei complete a lui Hristos.

Ea trebuie sa fie totala. 100%. Completa. Pierderi 0. Incontestabila. Nu remiza, nu lupta stransa. Ea trebuie sa fie nonviolenta, conforma cu natura lui Dumnezeu.

Noi estimam, crezand gresit ca doar un mic numar de oameni va fi mantuit. Probabil 20% din omenire, sau mai putin chiar, mult mai putin.

Ce ai spune de urmatoarea situatie: un general ar veni de la razboi triumfator, sarbatorind infrangerea dusmanilor sai ca o mare victorie. Cand ar fi intrebat, care ar fi pierderile, ar zice: cam 80%. Cum am putea sarbatori asta ca o mare victorie? Cum ar fi astfel victoria lui Hristos numita victorie, cand Diavolul a castigat 80% din omenire si 33% din ingeri?

Si daca 99,9% ar fi rascumparata si un singur om pierdut pe veci. Nu ar fi o jalnica infrangere? Ba da ar fi, stirbind reputatia lui Dumnezeu. Pastorul cel bun a esuat. Oaia a cazut in prapastie. Creanga s-a rupt.

Daca pedeapsa vesnica exista, cum a fost posibil ca Dumnezeu sa nu-si avertizeze poporul cu privire la asta in blestemele pe care le gasim in Deuteronom? De ce Pavel nu si-a avertizat mai clar, mai raspicat ascultatorii cu privire la miza extraordinara, de a-si pierde sufletul pe veci? In fond Pavel, care a fost in lumea de dincolo, marturiseste ca sunt taine ce nu pot fi spuse. Daca e atat de important pentru noi, de ce sunt taine?

Argumentul ‘Iertarea vrajmasilor’. Consecventa in principiu.

Dumnezeu ne-a spus sa facem bine vrajmasilor. Ce Dumnezeu e acela care porunci una, dar face exact pe dos?

Argumente lingvistice

Argumentul cuvantului ‘vesnicie’ [ebr. olam / gr. aionios]

E surprinzator insa, cuvantul vesnic nu exista in Biblie. Cuvantul aionios a fost tradus inconsecvent. Un exemplu: fii veacului (aionios) acestuia se insoara si se marita. Aionios e folosit si pentru acest veac. Traducatorii au tradus uneori prin veac, alteori prin vesnicie.

De ce aceasta indisciplina? Confuzia a fost introdusa in secolul IV momentul in care scriitorii crestini au incetat sa vorbeasca greaca, adoptand alte limbi. Sensul de ‘vesnic’ a fost introdus de catre Augustin, care ulterior a abandonat pozitia, mentionand ca doar uneori poate fi folosit cu sensul de ‘fara sfarsit’. Augustin, nu vorbea insa greaca, ci latina.

Pe de alta parte voi arata ca acest cuvant tradus prin ‘vesnic’ (aionos) nu exista in Biblie in sensul de ‘fara sfarsit’, ci este folosti cu privire la o perioada de timp: veac. De exemplu: Mantuitorul Isus raspunde saducheilor: „Fii veacului[aionios] acestuia se insoara si se marita”. Asadar luat in sens traditional, am intelege cresit ca acest veac in care traim este vesnic. Fals.

Aionios este asadar o perioada de timp definita. Scriitorii contemporani greci si evrei [ulterior si crestinii de limba greaca] au folosit intotodeauna cuvantul cu sens de perioada definita: viata omului, era, perioada sau veacul ce urmeaza. Este imposibil ca Isus sa fi folosit cuvantul ‘aionios’ cu sens de ‘fara sfarsit’, pentru ca ar fi insemnat sa ii dea un sens nou, neinteles de contemporani.  Eusebius (A. D. 300-25), il foloseste descriind intunericul ce preceda creatia. A spune ca acesta a durat vesnic, e evident gresit.

Argumentul cuvantului ‘pierzare’ [apollumi]

Cuvantul pierzare [apollumi] este gresit tradus ca pierzare vesnica. Inseamna, pierdut sau distrus in sensul de scos din functiune. In acest sens toate omenirea este pierduta, despartita de Dumnezeu. Este doar un preambul al cautarii.

Cuvantul apollumi e folosit pentru a descrie oaia pierduta sau banutul pierdut, burdufurile sparte.

Pana cand a cautat pastorul oaia pierduta? Pana si-a pierdut rabdarea? Nu, pana a gasit-o. Dumnezeu va inceta sa te mai caute, abia cand nu vei mai fi pierdut. Nu te indeamna acest la pocainta? Ba da, mai mult decat amenintarea torturii vesnice.

Uneori e tradus prin ‘ucidere’ e.g Irod ii pierde [apollumi] pe prunci sau preotii planuies sa il piarda pe Isus. Inseamna oare asta pierzare vesnica? Nu.

Tratarea obiectiilor

Vei spune. Bine, dar cum poti sa vii cu o asemenea veste buna. Oamenii rai ar jubila de bucurie ca nu mai exista condamnare vesnica.

Ca sa jubileze de bucurie la asa veste au nevoie de credinta. Daca ar obtine brusc credinta, ar inceta sa mai fie oameni rai. In primul rand nu am spus ca nu va mai exista o pedeapsa. In al doilea rand, priveste in jur. Ii amenintam pe oameni cu osanda vesnica, cu smoala, furci, tortura? Se vede vreo schimbare? Are asta vreun efect? Vin oamenii in valuri de pocainta? Pot aceste amenintari sa schimbe ceva?

Dar cum ramane cu marturiile celor care s-au intors din iad?

  • aproape toti au un background evanghelic sau influentele iudeo-crestine
  • am ascultat marturia unui evreu despre Iad: nimic despre Isus, exista marturii din islam
  • aproape toti au marturisit ca li s-a arata o lumina in care a aparut Isus si i-a scos de acolo. Insa doar pe ei.
  • descriu cu o precizie chirurgicala torturile: copii torturati, viermi si scorpioni introdusi in pieptul oamenilor de catre diavoli…lucruri odioase. Persoana care le descrie are empatie 0, considera ca asa e corect. Simptome tipice psihopatiei.
  • descriu pe iadul ca un parc de distractii pentru diavoli: un fel de biliard sau darts in care oamenii sunt bilele sau tintele de darts. Asadar diavolii se simt extraordinar de bine in iad. Noi nu.
  • il descriu pe Isus plin de falsa compasiune, plangand pentru victime, dar zicand, imi pare rau te-am avertizat. Nu este asta o compasiune fatarnica? Sau spunand, nu mai pot face nimic pentru tine: Nu este asta neputinta? Este ceva greu pentru Dumnezeu? Se pare ca da. Mila Lui nu are margini. Se pare ca are.
  • exista marturii nenumarate a unor oameni care pretind ca au fost rapiti de extraterestri
  • argumentul biblic: niciodata ucenicii nu au fost trimisi sa propovaduiasca teroarea iadului, cu atat mai mult vise, vedenii sau descoperiri personale. Evanghelia a fost arata ca o veste a eliberarii din intuneric, odata pentru totdeauna.

Concluzie: motivul este autoiluzionare, amagire, histrionism sau pur si simplu vis. In filmul „23 minute in iad” Bill Wiese recunoaste ca a fost vis: nu a iesit din trup. Acum el merge din loc in loc propovaduind nu atat evanghelia cat propria-i viziune. Pocainta de pe pozitia terorii are valoare numai cand omul constientizeaza raul facut. Omul se cutremura, rosteste orice doar ca sa scape, dar nu e convins de pacatosenia lui. E ca tortura comunista, un experiment Pitesti, in care omul recunostea orice, ca sa scape.

Va mantui pana la urma Dumnezeu si pe Satan si pe ingeri?

Nu stiu. Probabil ca da. Ce obiectii am avea? A facut deja prea mult rau? Dumnezeu il uraste deja prea mult? El e descris ca un fiu al lui Dumnezeu.

Cand il va mantui pe Satan?

Cand se va pocai si va lua iarasi in el chipul lui Hristos.

De unde stii asta, e o speculatie teologica. Cunosti viitorul etern?

Nu, insa cunosc caracterul lui Dumnezeu.

Alte argumente teologice.

Argumentul negarii atributelor divine.

Invatatura despre pedeapsa vesnica neaga toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu.

1 Corinteni 13. Cum s-ar putea impaca ideea de iad ca pedeapsa vesnica, cu atributele lui Dumnezeu: iubire, atotputernicie, iertare, ingaduinta, nu se bucura de rau, atotprezenta?

Dumnezeu este infinit iertator. Infinit iubitor.

Imi imaginez – reconcilierea intre Hitler si victimele Holocaustului. Nu ar fi un tablou emotionant reflectand caracterul divin al iertarii?

Argumentul deosebirii de Satan.

Ispitirea lui Isus. Isus refuza, Satan ii instinga pe toti. Care e deosebirea dintre Dumnezeu si Satan, aici?

Argumentul parerilor diferite.

Eu nu pot sa resping invatatura ortodoxa pentru rugaciunile pentru morti [nu stiu daca ele au efect sau nu, probabil nu], purgatoriu [de ce nu ar exista, in fond scopul suferintei este sa ne ridice fruntea inspre Dumnezeu] sau adventista [al anihilarii]. Pe ce temei le resping? Nu e mai corect sa raspund. Nu stiu, poate ca unii dintre ei au dreptate. Sau sa iau Biblia si sa incerc sa aflu?

Argumentul predicatorului.

Cu totii am auzit ilustratia din predica vreunui predicator, cum, un judecator da o sentinta cruda asupra vinovatului. Apoi se dezbraca de roba si ia el locul condamnatului. Acceptam ca ideea rosteste un argument biblic despre Dumnezeu.

Acum de ce suntem inconsecventi si invatam contrariul? Nu este Dumnezeu mereu acelasi?

Nu vezi ca dragostea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?

Voi reveni cu detalii.

Autor: Farcas Ovidiu

Anunțuri

Credincios sub lovituri Autor: Petru Popovici

Standard
Un credincios, care a fost asuprit şi bătut pentru credinţa sa, într-o zi a trecut pe o stradă unde un măr, încărcat cu roadă, îşi atîrna crăcile peste gard, iar nişte copii aruncau cu pietre şi cu beţe ca să-i doboare roadele. Cînd văzu scena aceasta, primi o mare mîngîiere în sufletul său, căci îşi zisese că dacă mărul nu ar avea roade bune, nimeni n-ar arunca cu nimic în el. Acum, îşi dăduse seama că şi el, ori de cîte ori este lovit, trebuie să dea roadă bună. De aceea, chiar mergînd pe stradă, s-a rugat: „Doamne, fă-mă să mă uit nu la vorbele rele şi la loviturile oamenilor, ci la Duhul Sfînt care trebuie să producă roadă binecuvîntată în viaţa mea”.

Mesajul mantuirii predicat de Vladimir Pustan

Standard

Un mesaj de chemare la pocainta pentru vremurile de azi predicat de catre Vladimir Pustan. Cuvântul din limba greacă tradus în limba română “pocăinţă” este metanoie de la [meta ] – a schimba, şi [noie] – minte, gândire. Deci, pocăinţa este o schimbare a gândirii, a conceptului despre viaţă.

Artisti de la Hollywood declara ca si-au vandut sufletul Diavolului…

Standard

Va invitam sa urmariti urmatorul documentar ce prezinta artisti de renume care declara ca si-au vandut sufletul diavolului pentru succes… Katy Perry, Rihanna, Bob Dylan, Robert Johnson, Jerry Lee Lewis, Jim Morrison, George Harrison, AC/DC, Judith Priest, Glen Tipton, Ritchi Bleckmore(Deep Purple), Joe Cocker, Alice Cooper, Geezer Butler, Iron Maiden, Tori Amos, Gene Simmons (KISS), Keith Richards (Rolling Stones), Method Man, Bon Jovi, Easy-E, Snoop Dog, Master P, DMX, Rammstein, David Lee Roth, Oueen, Marilyn Manson, Glen Benton (Deicide), Black Sabbath, Bob Dylan, Jack Black, Kanye West, Red Hot Chili Peppers,  Jay-Z, Beyonce, Lady Gaga, Kesha etc.

Exista o fabula „Broasca si scorpionul ” care ilustreaza acest fapt. Un scorpion roaga frumos o broasca sa il treaca de cealalta parte a drumului. Miloasa broasca il ia in spate si cu mare greutate si risc evitand picioarele oamenilor si rotile carutelor il trece de cealalta parte. Dincolo scorpionul in semn de multumire ii intinde spinul si o inteapa mortal. In timp ce murea in chinuri broasca intreaba: „De ce?”, la care scorpionul ii raspunde „Imi pare rau, asa e natura mea”.

Cei care si-au incredintat sufletul lui Hristos nu doar ca sunt paziti, dar au putere asupra lumii demonice: Isus a spus: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii” (Luca 10:19). Hristos a infrant pe Satan definitiv la Golgota, acum se dau ultimele zvarcoliri de moarte ale bestiei, lupte la care noi, crestinii luam parte: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12).

Artisti care si-au vandut sufletul (partea I)

Artisti care si-au vandut sufletul (partea II)

Artisti care si-au vandut sufletul (partea III)

Artisti care si-au vandut sufletul (partea IV)

Artisti care si-au vandut sufletul (partea a V-a)

Din pacate si asa zise staruri ale muzicii ‘crestine contemporane’ au facut acelasi pas.

Oamenii acestia se afla intr-un mare pericol si din pacate altii au facut compromisul pentru mult mai putin. Din pacate invatatura ca in iad  sunt doar sufletele demonice si Satan e falsa. Acolo va merge si omul asupra caruia domneste Diavolul si va fi chinuit de acesta.
Matei: 25:41, 44-45

Vestea buna este ca Dumnezeu este pentru mantuire, pentru salvarea omului. Iar aceasta se face prin credinta ta in jertfa mantuitoare a Domnului nostru:

“V-am scris aceste lucruri ca să stiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13).

Discovery ne minte.

Standard

Un documentar cum nu ati vazut si nu veti vedea niciodata pe Discovery sau National Geographic. Acestea sunt posturi comerciale de indoctrinare evolutionista. Nu veti intalni niciodata pareri pro/contra pe aceste posturi pentru ca tot ceea ce neaga teoria evolutionista este ridiculizat ca nestiintific. Vizionare placuta!

OPRIRE Autor: Nelu Filip

Standard
Prin îndurarea Domnului suntem iarăși într-o zi cu mare semnificație pentru fiecare dintre noi. Este o zi nouă, a unui an nou, care ne obligă la momente de meditație și mai ales la o analiză serioasă a vieții pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Fiecare trecere într-un an nou este deopotrivă ocazie de analiză și în același timp ocazie de schimbare. Din acest motiv cred că această zi trebuie să ne determine să ne oprim din alergarea noastră grăbită prin viață și cu multă seriozitate să examinăm viața pe care ne-a dat-o Dumnezeu fiecăruia dintre noi căutând să o punem în acord cu scopul pentru care ne-a fost dată.
Bine este ca în această zi să ne uităm înapoi și să vedem cum ne-am trăit viața. Am avut atâtea ocazii pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să fim mai buni, am avut atâtea greutăți menite să pună la încercare credincioșia noastră față de Domnul, am avut atâtea biruințe și am avut atâtea eșecuri. Trecutul trebuie să fie pus în acord cu voia lui Dumnezeu și chiar dacă ar părea că el nu mai poate fi schimbat, totuși în raporturile noastre cu Dumnezeu chiar și trecutul poate căpăta noi dimensiuni aducătoare de pace și liniște sufletească.
De asemenea este bine să ne uităm înainte. Poate că în fața unui astfel de îndemn vom fi tentați să spunem că nu ne este dat nouă să vedem ce stă în fața noastră și că numai Dumnezeu știe ce ne va aduce viitorul. Tocmai de aceea este important să ne uităm înainte, cu încredințarea că stăpânul viitorului este Domnul și stând aproape de El avem asigurat viitorul sub binecuvântata sa protecție.
Înțelept este să ne uităm în noi înșine în această zi. Această privire ne va ajuta să înțelegem ce suntem și ce potențial avem ascuns în noi. O privire introspectivă serioasă ne va determina la smerenie și la mai multă dependență de Dumnezeu. Vom avea astfel ocazia să constatăm căsunt lucruri care trebuie schimbate în noi și că această schimbare este posibilă numai printr-o intervenție a lui Dumnezeu în viața noastră. Anul nou este prilej de înnoire a tot ceea ce nu este bun în noi și de aceea această privire introspectivă trebuie să ne determine la a lua hotărâri noi în vederea conformării noastre cu planul lui Dumnezeu.
O astfel de oprire din alergarea noastră spre a face o analiză a felului nostru de viață nu poate decât să ne aducă mari satisfacții spirituale și împliniri de durată.
Domnul să vă binecuvânteze și fie-vă anul cel nou fericit!

Să ard de sete, tot n-aş bea (poezie de Traian Dorz) recitata de Vladimir Pustan.

Standard

Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mîncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pîndesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plîng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decît fără Cristos rămas
Să plîng o veşnicie.